Un milionar a pretins că este un vecin sărac atunci când logodnicul fiicei sale a sosit pentru a alege o proprietate la țară. Ceea ce a auzit, stând în spatele gardului, i-a schimbat planurile.

Povești de familie

# Milionarul s-a prefăcut că este un vecin sărac. Ceea ce a auzit de la logodnicul fiicei sale i-a schimbat toate planurile

Piotr Sergheievici și-a scos ceasul scump de la mână și l-a ascuns în torpedoul mașinii. Apoi și-a schimbat sacoul elegant cu o geacă veche de lucru, a luat un clește și s-a îndreptat spre gardul de plasă dintre proprietatea sa și cea învecinată.

În mai puțin de douăzeci de minute urma să apară acolo un bărbat pe care Piotr hotărâse să-l pună la încercare.

Cu o seară înainte, îi promisese fiicei sale că nu va încerca să afle totul despre logodnicul ei și că nu se va amesteca în relația lor. Îi spusese că îi respectă alegerea și că are încredere în judecata ei. Totuși, îndoielile nu-i dădeau pace.

Nu voia să-l judece pe viitorul ginere după hainele elegante, mașina pe care o conducea sau felul în care se purta în timpul întâlnirilor de familie. Voia să descopere cum era cu adevărat atunci când avea în față un om de la care nu putea obține niciun avantaj.

Așa îi venise ideea să se dea drept un vecin obișnuit, cu posibilități materiale modeste.

### Un om care își construise singur averea

Piotr Sergheievici Melnikov avea cincizeci și nouă de ani și știa foarte bine cât de greu poate fi drumul unui om care trebuie să lupte pentru fiecare reușită.

Nu se născuse într-o familie bogată și nici nu primise o avere de la părinți. Își începuse afacerea cu un depozit mic de materiale de construcții, pe care îl administra aproape de unul singur. Ani la rând muncise de dimineața până seara, economisise fiecare sumă importantă și își asumase riscuri pe care mulți dintre cunoscuții săi nu ar fi avut curajul să le înfrunte.

Treptat, mica afacere crescuse și devenise o companie prosperă. Piotr ajunsese proprietarul a trei depozite mari, iar veniturile sale îi permiteau să trăiască fără să-și facă griji pentru cheltuielile zilnice.

Cu toate acestea, nu uitase niciodată cât de importante erau cinstea, responsabilitatea și respectul față de ceilalți. Cunoscuse destui oameni care se comportau impecabil în fața celor bogați, dar deveneau aroganți atunci când vorbeau cu angajații, vânzătorii sau vecinii mai puțin înstăriți.

Tocmai de aceea, vestea logodnei fiicei sale îi trezise atât de multe emoții.

Anna era singurul său copil și cea mai importantă persoană din viața lui. Îi oferise o educație bună, o ajutase să-și construiască un viitor stabil și încercase întotdeauna să o protejeze de dezamăgiri. Dar nu voia ca averea familiei să devină motivul pentru care un bărbat se apropia de ea.

### Logodnicul pe care nu reușea să-l cunoască

Anna își cunoscuse logodnicul cu câteva luni în urmă. Vorbea despre el cu mult entuziasm și îl descria drept un bărbat ambițios, încrezător și capabil să-și construiască singur viitorul.

Piotr încercase de mai multe ori să se întâlnească personal cu el, însă de fiecare dată intervenea ceva. Ba era ocupat, ba trebuia să plece într-o călătorie de afaceri, ba amâna întâlnirea pentru o altă zi.

La început, Piotr nu dăduse prea multă importanță acestor întâmplări. Cu timpul, însă, începuse să se întrebe dacă nu cumva bărbatul evita în mod intenționat întâlnirea.

Nu voia să tragă concluzii pripite, așa că se hotărâse să găsească o modalitate prin care să-i observe comportamentul fără ca acesta să știe cine era cu adevărat.

Pe proprietatea sa de la țară, cumpărată recent, urma să aibă loc o vizită pentru evaluarea unei case. Logodnicul Annei venise să vadă imobilul, iar Piotr plănuia să stea în apropiere, prefăcându-se că repară gardul.

Nu intenționa să-l provoace și nici să-i pună întrebări capcană. Voia doar să vadă cum vorbea cu un om pe care îl considera lipsit de importanță.

### Cuvintele care i-au schimbat părerea

Când o mașină opri pe aleea proprietății vecine, Piotr se aplecă asupra gardului și începu să se prefacă preocupat de un fir metalic slăbit.

Din automobil coborî un bărbat îmbrăcat elegant. Privi împrejurimile, își aranjă manșetele cămășii și porni spre casă.

Piotr își ridică privirea și îl salută politicos. Îl întrebă dacă venise să vadă proprietatea, apoi adăugă că zona era liniștită, deși unele case aveau nevoie de reparații.

La început, discuția părea cât se poate de obișnuită. Însă, după câteva minute, logodnicul Annei începu să vorbească despre proprietarii caselor din zonă și despre ceea ce se putea aștepta de la ei.

Piotr îl asculta fără să-l întrerupă. Fiecare răspuns îi dezvăluia câte ceva despre felul în care bărbatul îi privea pe ceilalți.

La un moment dat, acesta rosti o frază care îl făcu pe Piotr să încremenească, cu cleștele încă strâns în mână.

Nu se așteptase ca viitorul său ginere să-și exprime atât de deschis adevăratele convingeri despre oameni și despre căsătorie. Iar ceea ce auzi imediat după aceea îl determină să privească într-un mod cu totul diferit viitorul fiicei sale.

Venise la țară pentru a afla ce fel de om era logodnicul Annei. Nu bănuise nicio clipă că o simplă conversație lângă un gard avea să-l pună în fața uneia dintre cele mai dificile decizii din viața sa.

Piotr avea destulă experiență de viață și nu ducea lipsă de bani, însă, atunci când venea vorba despre casa lui de la țară, prefera să se ocupe singur de reparații. Nu se grăbea să cheme un specialist dacă putea încerca să rezolve problema cu propriile mâini.

Uneori, lucrurile nu îi ieșeau din prima și trebuia să încerce de două sau chiar de trei ori, dar acest lucru nu îl descuraja. Era convins că un om ar trebui să știe să se descurce singur în situațiile obișnuite, fără să ceară ajutorul altora la fiecare pas.

Fiica lui, Nadia, avea treizeci și doi de ani și încerca de multă vreme să își construiască propriul drum în viață. În timpul zilei, preda desenul și pictura la un centru pentru copii, iar seara oferea lecții particulare. Nu câștiga o avere, însă își iubea meseria și simțea că munca ei avea un rost.

Cel mai mare vis al său era să își cumpere o casă, așa că economisea cu grijă fiecare sumă pe care reușea să o pună deoparte.

Piotr îi propusese de mai multe ori să o ajute financiar. Ar fi putut să îi ofere fără prea mari dificultăți banii necesari pentru deschiderea unui atelier de artă, unde Nadia să organizeze cursuri pentru copii și adulți. Totuși, de fiecare dată, tânăra refuza.

— Tată, vreau să ajung singură acolo unde mi-am propus. Nu vreau ca oamenii să creadă că toate realizările mele se datorează banilor tăi, îi explica ea cu răbdare.

Piotr nu înțelegea întotdeauna încăpățânarea fiicei sale, dar îi respecta alegerea. Știa că Nadia fusese independentă încă din copilărie și că nu îi plăcea ca altcineva să ia decizii importante în locul ei. Prin urmare, continua să locuiască într-un apartament închiriat, muncea mult și își urma cu hotărâre planul.

Cu nouă luni în urmă, în viața ei apăruse Vadim. Cei doi se cunoscuseră în timpul renovării centrului pentru copii în care lucra Nadia. Vadim era responsabil de lucrările de construcție și, într-o seară, venise personal să verifice rezultatul și să remedieze câteva probleme.

Ceea ce a impresionat-o pe Nadia a fost atitudinea lui. Bărbatul nu încerca să dea vina pe muncitori și nici nu pretindea că totul fusese executat fără greșeală. A recunoscut ce nu fusese făcut bine și s-a apucat imediat de treabă.

Tocmai această responsabilitate i-a atras atenția. Au început să vorbească, s-au apropiat treptat, iar relația lor s-a transformat într-o poveste de dragoste serioasă.

Când Piotr a aflat că fiica lui avea un nou partener, a privit relația cu o anumită prudență. Nu pentru că nu ar fi avut încredere în Nadia, ci pentru că voia să se asigure că bărbatul o iubea sincer și avea intenții serioase.

De-a lungul vieții, Piotr învățase să prețuiască sinceritatea, hărnicia și responsabilitatea. Pentru el, acestea erau calitățile care defineau caracterul unui om.

Vadim îl cunoștea pe viitorul său socru doar din conversațiile telefonice. Piotr locuia la aproximativ o sută cincizeci de kilometri de fiica sa, iar distanța făcea ca întâlnirea lor să fie amânată de fiecare dată.

Inițial, cei doi plănuiseră să se cunoască în perioada sărbătorilor de Anul Nou. Însă Vadim a fost nevoit să se ocupe de problemele legate de livrarea materialelor de construcție, iar planurile au fost abandonate.

În primăvară, a apărut o altă piedică. Un proiect urgent îi solicita toată atenția și nu îi permitea să plece de la șantier. Mai târziu, chiar Nadia i-a cerut tatălui său să mai aștepte puțin, spunându-i că voia să își pună mai întâi toate lucrurile în ordine.

Piotr nu a insistat, deși, pe măsură ce treceau lunile, devenea tot mai curios să afle cine era bărbatul alături de care fiica lui își dorea să își construiască viitorul.

Există însă un detaliu care făcea ca prima lor întâlnire să se poată transforma într-o surpriză neașteptată. Piotr nu obișnuia să facă fotografii și nici nu era interesat să își păstreze imaginea în albumuri. Din poveștile Nadiei, Vadim știa foarte puține despre viitorul său socru și, în realitate, nici măcar nu știa cum arăta acesta.

Cunoștea doar numele lui și câteva întâmplări din trecutul său.

Nu avea însă nicio idee că întâlnirea cu Piotr ar putea să îl surprindă mult mai mult, decât și-ar fi putut imagina vreodată.

Visited 401 times, 1 visit(s) today
Evaluează acest articol