Șeful meu mi-a cerut să-i duc fiica la o petrecere, promițând că voi purta răspunderea pentru ea. Aveam opt ani când am început să lucrez pentru Sheldon.

Povești de familie

Șeful meu m-a rugat să o conduc pe fiica lui la o petrecere și mi-a încredințat responsabilitatea de a avea grijă de ea pe tot parcursul serii. Aveam doar 18 ani când am început să lucrez pentru Sheldon. Aveam nevoie disperată de acel loc de muncă, mult mai mult decât și-ar fi putut imagina vreodată el.

Mama mea o creștea singură pe sora mea mai mică, iar noi ne confruntam aproape permanent cu probleme financiare. Din fiecare salariu îi ofeream o parte pentru a contribui la cumpărarea alimentelor, plata facturilor și celelalte cheltuieli ale gospodăriei. Încercam să păstrez suficienți bani și pentru școală, dar de multe ori trebuia să renunț la lucrurile de care aveam nevoie.

Tocmai de aceea luam munca foarte în serios. Nu întârziasem niciodată, nu lipseam fără motiv și încercam să-mi îndeplinesc toate sarcinile cât mai bine.

Într-o după-amiază, Sheldon m-a chemat în biroul său.

— Brent, am nevoie să mă ajuți cu ceva.

— Sigur, domnule. Despre ce este vorba?

A ezitat câteva secunde, apoi și-a împreunat mâinile pe birou.

— Mâine seară are loc o petrecere. Fiica mea va participa și aș vrea să o ducă cineva de încredere.

Fiica lui Sheldon împlinise recent 18 ani. O văzusem de câteva ori prin clădirea în care lucram, dar nu avuseserăm ocazia să discutăm prea mult. Știam doar că se numește Emily.

— Sheldon a spus că ar prefera să o însoțesc chiar eu, a continuat el.

La început, am crezut că nu auzisem bine.

— Eu? am întrebat surprins.

— Da, tu. Ești punctual, responsabil și știu că pot avea încredere în tine.

Nu știam ce să răspund. Mi se părea o responsabilitate destul de mare, mai ales că nu eram obișnuit să particip la astfel de evenimente.

Sheldon a observat ezitarea mea și a încercat să mă liniștească.

— Nu trebuie să faci nimic complicat. O duci la petrecere, rămâi prin apropiere și te asiguri că se întoarce acasă în siguranță.

Am dat din cap, iar el a adăugat ceva care mi-a atras imediat atenția:

— Și vreau să-ți promit un lucru. Dacă totul merge bine, mă voi ocupa personal să primești o promovare. Știu că muncești mult și meriți o șansă mai bună.

Pentru mine, acea promisiune însemna enorm. O promovare ar fi însemnat un salariu mai mare, mai mulți bani pentru mama și mai puține griji pentru sora mea.

— Vă mulțumesc, domnule. Voi avea grijă să nu vă dezamăgesc, i-am răspuns.

În dimineața următoare, eram puțin emoționat. Nu știam exact cum va decurge seara și nici dacă Emily va fi încântată să fie însoțită de un angajat al tatălui ei.

Când am ajuns la adresa indicată, am observat o casă impresionantă, cu o curte luminată și mai multe mașini parcate în față.

Emily m-a întâmpinat îmbrăcată elegant. Părea puțin deranjată de faptul că tatăl ei trimisese pe cineva să o însoțească.

— Tu ești Brent? m-a întrebat, privindu-mă atent.

— Da. Tatăl tău m-a rugat să te conduc la petrecere.

A oftat.

— Bine. Dar să nu te porți ca și cum ai fi bodyguardul meu.

Am zâmbit politicos.

— Nu-ți face griji. Sunt aici doar ca să mă asigur că ajungi și te întorci în siguranță.

Pe drum, a ascultat muzică și a vorbit la telefon cu prietenele ei. Nu am încercat să intru în conversație. Era clar că își dorea să petreacă seara fără prea multe intervenții din partea mea.

Când am ajuns, Emily mi-a spus că nu era nevoie să intru.

— Petrecerea va dura câteva ore. Poți să te întorci după mine mai târziu.

I-am explicat că tatăl ei îmi ceruse să rămân prin apropiere. Nu a fost deloc încântată, dar până la urmă a intrat fără să mai comenteze.

M-am așezat în mașină și am așteptat. Din când în când, primeam câte un mesaj de la Sheldon, care voia să știe dacă totul era în regulă.

La început, seara părea cât se poate de obișnuită.

Însă, după aproximativ două ore, telefonul meu a vibrat. Era un mesaj de la Emily.

„Brent, te rog, vino imediat la intrarea din spate. Am nevoie de ajutorul tău. Nu-i spune tatălui meu încă.”

Am citit mesajul de două ori. Tonul ei era complet diferit față de cel pe care îl avusese când plecase de acasă.

Am coborât imediat din mașină și m-am îndreptat spre locul indicat.

Când am ajuns, am găsit-o stând singură lângă un gard, cu telefonul strâns în mână. Nu mai părea fata sigură pe ea pe care o întâlnisem cu câteva ore înainte.

— Emily, ce s-a întâmplat?

S-a uitat la mine, iar ochii i s-au umplut de lacrimi.

— Brent, trebuie să mă ajuți. Am făcut o greșeală și nu știu cum să ies din situația asta.

Apoi mi-a arătat telefonul.

Când am văzut mesajele de pe ecran, am înțeles că seara aceea avea să fie mult mai complicată decât îmi imaginasem…

„Fă asta pentru mine și te voi răsplăti pe măsură.”

M-am gândit că niște bani în plus mi-ar putea fi de mare ajutor. Mama și sora mea treceau printr-o perioadă dificilă din punct de vedere financiar, iar eu căutam orice ocazie de a le ușura povara.

— Bine, am acceptat în cele din urmă.

În seara următoare, m-am îndreptat spre casa lui Sheldon pentru a o lua pe fiica lui. Încă de la intrare, am observat că bărbatul era neobișnuit de agitat. Părea că avea ceva pe suflet, dar nu știa cum să înceapă o discuție.

M-a condus până la mașină și, înainte să plecăm, mi-a spus:

— Te rog, ai grijă de ea. Vreau doar să se simtă bine și să aibă parte de o seară plăcută.

Am dat din cap, deși felul în care se comporta mă făcea să mă întreb dacă nu cumva exista ceva mai mult în spatele acestei invitații.

Pe drum, am încercat de câteva ori să deschid o conversație cu fiica lui. Am întrebat-o dacă îi place muzica de la petrecere, dacă își cunoaște colegii și dacă așteaptă cu nerăbdare evenimentul.

Răspunsurile ei au fost scurte și lipsite de interes. În cele din urmă, am renunțat să mai încerc să vorbesc cu ea și m-am concentrat asupra drumului.

Când am ajuns la destinație, am tras mașina pe marginea drumului și am oprit motorul.

M-am întors spre ea și am încercat să-i zâmbesc.

— Ei bine, sper că seara aceasta nu va fi chiar atât de neplăcută. Din câte am observat, tatăl tău își dorește foarte mult să te bucuri de petrecere. Cred că a făcut toate aceste pregătiri pentru că îi pasă de tine.

Nu mi-a răspuns cu zâmbetul la care mă așteptam.

În schimb, și-a desfăcut centura de siguranță și a pus mâna pe mânerul portierei din dreapta. A deschis ușa, dar nu a coborât. A rămas nemișcată câteva secunde, privind în fața ei.

Apoi s-a întors brusc către mine.

Expresia chipului ei devenise serioasă, iar privirea îi era neobișnuit de pătrunzătoare.

— Stai puțin, mi-a spus.

M-am oprit și am privit-o nedumerită.

— Ce s-a întâmplat? Ai uitat ceva?

A clătinat încet din cap.

— Nu. Trebuie să-ți spun ceva înainte să intru.

Am simțit că ceva nu era în regulă.

— Te ascult.

S-a apropiat puțin de mine și a vorbit pe un ton scăzut, aproape șoptit:

— Tatăl meu nu te-a ales întâmplător pentru această seară. Și nici nu a făcut-o doar pentru mine.

Am rămas tăcută, încercând să înțeleg ce voia să spună.

— Cum adică? am întrebat.

Fata s-a uitat din nou spre intrarea clădirii, apoi și-a întors privirea către mine.

— Există un motiv pentru care a insistat atât de mult să fii tu cea care mă aduce aici. Și cred că meriți să afli adevărul înainte să fie prea târziu.

În acel moment, mi-am dat seama că seara aceasta avea să fie cu totul diferită de ceea ce îmi imaginasem.

Visited 181 times, 1 visit(s) today
Evaluează acest articol